Schema de cumpărare a certificatelor a fost promovată de guverne, organizații și corporații, inclusiv de companiile petroliere și de gaze, care modalitate de a pretinde că își reduc amprenta de carbon. Certificatele permit cumpărătorului să compenseze o tonă de dioxid de carbon, sau echivalentul său în gaze cu efect de seră, generată de pe urma activității sale, prin investiții în proiecte de mediu care reduc emisiile. În UE, ele pot fi cumpărate la licitații sau pot fi date cu titlu gratuit.
Deși sistemul urmărește să asigure un mecanism eficient de reducere a emisiilor, o analiză realizată de The Guardian, în colaborare cu specialiștii ONG-ului Corporate Accountability, arată că cele mai importante proiecte nu pot fi considerate fiabile. Au fost analizate cele mai populare 50 de proiecte din 20 de țări în curs de dezvoltare, cum ar fi proiecte de împădurire, hidrocentrale, baraje, parcuri solare și eoliene, și programe de ecologizare.
Astfel, 39 dintre proiecte au fost clasificate ca fiind neperformante sau lipsite de valoare, din cauza uneia sau mai multor deficiențe fundamentale. Alte opt par a fi problematice, în sensul că au o deficiență fundamentală şi sunt potenţial neperformante. Eficienţa celorlalte trei proiecte rămase din cele 50 nu a putut fi determinată complet, pentru că nu există suficiente informații publice. The Guardian mai scrie că în cele 47 de proiecte neperformante sau lipsite de valoare au fost investite 1,5 miliarde de dolari.
Experții independenți spun că, pentru a fi eficiente, creditele trebuie să fie legate de proiecte pentru reducerea permanentă a emisiilor și care nu au prejudicii colaterale asupra mediului sau comunităților.
Analiza completă pe The Guardian
Sursa Foto: Johannes Gerhardus Swanepoel / Dreamstime
Sursa: Biziday – Read More
